Multe ar fi de spus la cât de puține s-au făcut! Obiectiv privind, totuși, nu toate neîmplinirile pot fi puse, exclusiv, în cârca ANP-ului.
Aș evidenția câteva aspecte de interes general:
- Numărul angajaților din sistemul penitenciar ( polițiști și personal contractual) – înregistrează, prin raportare la ultimii 10 ani, un minimum istoric! Dacă în urmă cu 2 ani aveam cel mai ridicat număr de angajați din istoria sistemului penitenciar, aproximativ 12.700 ( la cca 16.000 de posturi prevăzute ), astazi decalajul dintre numărul celor încadrați și al posturilor prevăzute a crescut puternic, pe fondul lipsei de încadrări din sursă externă! E adevărat că intrarea în vigoare a noului Statut al polițistului de penitenciare a reclamat o reașezare și redefinire a unor acte normative subsecvente și a frânat procesul de încadrare cu personal. Totuși, în alte instituții s-a putut face chiar și-n vreme de Covid! Să nu ne amăgim, speranțele de organizare și finalizare a unor concursuri din sursă externă în acest an sunt infime! Și atenție anul acesta am avut buget arhisuficient pe zona de personal! În criza economică care se profilează, Dumnezeu cu mila pentru 2021 !
- Importante zone de strictă specialitate din penitenciare sunt lipsite de personalul necesar derulării activităților în condiții minimale ! Știu, tot afirmă ANP-ul că a făcut diligențele necesare! Să faci diligențe e una și alta-i să-ți atingi obiectivul ! Unități întregi duc lipsă de specialiști în zona financiar-contabilă, I.T., resurse umane și cea medicală. ANP- ul se pierde în schimbări de funcții care, nu pot rezolva în niciun caz problematica în discuție, dar, care sunt mari consumatoare de timp și energii. Bineînțeles, nu preocupă prea tare ANP -ul eficacitatea și eficiența acestor schimbări în funcții pentru că altfel am fi văzut reacții pe măsură. Pe principiul vaselor comunicante ce crește într-un sector scade în altul! Per ansamblu, nu se câștigă nimic!O multitudine de activități, însă, nu pot fi acoperite corespunzător cu personal calificat dar, responsabilitățile rămân! Bine, sunt destui șefi și șefuleți care își vor da seama de asta doar când bubuie câte o problemă sau când îi calcă Inspecția penitenciară ori Auditul ! Dar, să nu le plângem de milă! Pentru unii dintre ei important este doar să se cheme șef și să prindă o funcție de conducere pentru o pensionare generoasă!
- Am devenit polițiști de penitenciare, însă, elementele de identitate vizuală ( articole vestimentare, materiale de promovare a identității profesionale etc.) încă nu pot fi utilizate ori nu există! Să nu ne facem iluzii, în acest fel și peste 10 ani tot gardieni vom fi numiți.
Cei care până mai deunăzi, stăteau ca chibiții în tribună și faceau pe sfătoșii, odată ajunși în iarbă, nu au fost în stare de prea multe! Preocupați mai ales cu plata unor polițe vechi! Nu am vazut măcar un document asumat de politică publică pentru sistemul penitenciar cu ținte clare și cu etape bine jalonate în timp ori finalizarea unor activități investiționale începute.
Pot să înțeleg, însă, pentru că, nu-i așa în pandemie, ne mai lipsește gustul, mirosul ba, chiar, și cheful de treabă!
Toate acestea se intampla din doua motive: 1.Suntem obisnuiti sa facem din rahat bici si acesta sa trosneaca !
2. Inertia unui sistem plin de neajunsuri sa functioneze, din faptul ca, pe alocuri, mai exista oameni asumati!
Frica si prostia nu vor mai avea tovarasie indelungata….
ApreciazăApreciază