Serviciile de informații din sistemul penitenciar românesc(Ep.2)

Continuăm incursiunea noastră în istoria structurilor de informații din sistemul penitenciar urmând ca pe parcursul acestui episod să înțelegem care a fost baza legală de organizare și funcționare a Serviciului Independent Operativ, scopul acestuia, care au fost miniștrii Justiției care l-au nășit și, spre final, să marcăm trecerea către mult mai mediatizatul Serviciu Independent de Protecție și Anticorupție ( generic cunoscut sub abrevierea SIPA).

Adoptarea Legii nr.51/1991, privind siguranța națională a României a însemnat oficializarea cadrului legal de organizare și funcționare pentru toate structurile informativ-operative ale statului român postdecembrist.

În art. 6 al Legii nr.51/1991 se precizează că unul dintre organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale este Ministerul Justiției, printr-o structură internă specializată cu competențe specifice domeniului de activitate al Ministerului Jusțiției(art. 9 al Legii nr.51/1991).

Un lucru extrem de important îl constituia faptul că Legea nr.51/1991 stabilea că această structură informativă din domeniul Justiției intră sub control parlamentar (exercitat prin comisiile de specialitate ale forului legislativ suprem), având obligația legală de a prezenta anual, în Parlamentul României, raportul de activitate.

În baza legii mai sus amintite, ministrul Justiției emite Ordinul 576/c/27.02.1992 prin care este aprobat Regulamentul de organizare și funcționare ale Serviciului Operativ Independent (SIO) . Acest regulament avea caracter clasificat, nefiind publicat niciodată.

Regulamentul detalia atribuțiunile SIO și stabilea că acesta va funcționa în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, în subordinea directorului general. Bugetul și logistica necesară funcționării SIO erau puse la dispoziție de către Direcția Generală a Penitenciarelor.

Obiectul de activitate al SIO îl constituia prevenirea evenimentelor negative din penitenciare, urmând, de asemenea, să obțină informații referitoare la amenințări la adresa siguranței naționale din spațiul detențional.

Cu toate acestea, în luna februarie 1997, nemulțumit de activitatea SIO (de prevenire a evenimentelor negative din penitenciare), ministrul Justiției din noua guvernare a Convenției Democratice (CDR), Valeriu Stoica (12 decembrie 1996 – 28 decembrie 2000), pe fondul gravelor revolte din unele penitenciare românești, schimbă subordonarea serviciului și îl transformă într-o structura informativ-operativă de sine stătătoare în subordinea Secretarului de Stat din Ministerul Justiției care coordona și activitatea DGP, respectiv, a lui Dorin Clocotici.

,,Nașul,, acestei structuri informative a fost ministrul Justiției din Guvernul Stolojan, liberalul, Mircea Ionescu – Quintus (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)- implicat, ulterior, într-un uriaș scandal în momentul în care CNSAS a făcut public faptul că ar fi fost informator al Securității. Quintus nu a negat că a fost racolat de Securitate, însă a precizat că nu a colaborat cu aceștia, în sensul dorit de regim (dovedindu-se într-un final că nu a făcut poliție politica).

Dacă în privința nașului ne-am lămurit cumva, am în continuare ceva dubii 🤷‍♂️cu privire la ,,tatăl,, serviciului în cauză !🤔 Oricât am căuta, la numele tatălui nu vom regăsi decât mențiunea ,,Natural,, des întâlnită, de altfel, în dosarele de penitenciar !😂 Poate n-ar strica ca filiația să fie ținută în linie maternă, mult mai sigură și clară!🤞

Un alt ministru liberal, în anul de grație 1997, transformă radical SIO în ceea ce va fi cunoscut, după cum vom vedea în episodul următor, în mass-media sub acronimul de SIPA!

Să reținem, însă, că Serviciul Independent Operativ (SIO) a fost în postdecembrism primul serviciu de informații cu acte în regulă din mediul penitenciar și, neuitând că suntem în vremuri de Covid, s-auzim de bine măcar până ne reîntâlnim la Episodul 3 !