De o bunicică perioadă de timp, ANP-ul practic reinventează un celebru joc de așteptare cunoscut în fotbalul mare, presărat pe ici-colo cu influențe de tiki-taka amânând decizii majore pentru personalul sistemului penitenciar!
Bine, acest joc nici nu ar fi posibil fără anumite complicități (a se înțelege calcule) sindicale, lucru care devine evident când te uiți cu atenție la lipsa de reacție față de tergiversările fără sfârșit pe care ANP-ul la practică pe câteva segmente de interes maxim pentru polițiștii de penitenciare.
Astazi ne vom referi la plata indemnizației de concediu cu sau fără sporurile de prezență! Un subiect fierbinte și mereu actual pe fondul câcâielii și lipsei de decizie a ANP.
Ce spune legea?
Legea nr.53/2003(Codul muncii) la art. 150 prevede :
,,(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
(2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. 1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu ,, .
O.G. nr.64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevede la art.38, al.1 că ,,Funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe timpul cat se afla în delegare, detasare, incapacitate temporara de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii platite, precum şi învoiri plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de baza şi celelalte drepturi bănesti avute, inclusiv sporurile de care beneficiaza, potrivit legii,, .
Să nu uităm de Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European reținută și în jurisprudența Curții de Justiție a U.E. și care în esență spune că angajatul are dreptul de a se bucura în perioada de repaus și de relaxare de condiții economice comparabile cu cele privind perioada în care își exercită activitatea la locul de muncă.
De asemenea, incident în speța de față este și OMJ nr. 399/c/2007 care conține prevederi ce diferențiază acordarea sporurilor așa-zise de prezență pentru polițiștii de penitenciare după cum aceștia se găsesc în concediu de odihnă ori prezenți la serviciu în zonele expertizate pentru acordarea sporurilor.
Totodată, se cunoaște faptul că există o abordare diferită la nivelul M.J. față de ANP, în sensul în care polițiștii de penitenciare din M.J. primesc indemnizațiile pentru concediile de odihnă cu sporurile de prezență incluse.
De ce se întâmplă la M.J. acest lucru? Hai să explicăm!
Cu toate că legislația primară este identică, polițiștii de penitenciare din M.J. beneficiază de OMJ nr. 281/c/2010 care nu conține o prevedere expresă pentru acordarea sporurilor pentru condiții de muncă pe perioada concediului de odihnă, dar nici nu interzice și, astfel, printr-o notă internă (nr.53027/03.09.2010) s-a interpretat în favoarea angajaților cadrul legal ! Nota în cauză a fost aprobată de către ordonatorul principal de credite, iar plata acestor sporuri se produce încă din 01.01.2010( da, ați citit bine!).
Este, de asemenea, bine de știut că de-a lungul timpului au fost formulate numeroase acțiuni în judecată! Din păcate, rezultatele obținute în instanțe sunt foarte eterogene și dovedesc o practică complet de neunitară în soluționarea acestei probleme!
Iată cum s-au pronunțat instanțele de judecată, prin hotărâri definitive, pe curți de apel:
- Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Galați și Curtea de Apel Craiova au admis definitiv cererile de chemare în judecată cu acest obiect;
- Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Alba au respins definitiv cererile de chemare în judecată cu acest obiect;
- un număr de 4 alte curți de apel au avut practică eterogenă admițând în unele dosare și respingând în altele.
Ce face ANP-ul ? Păi, ce știe el mai bine ! Joc de așteptare + tiki-taka !
În loc să să solicite ministrului Justiției ca, pe baza acestor dovezi de practică neunitară, să formuleze către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de promovare a unui RIL (recurs în interesul legii) conform prevederilor art.514 din Codul de pr. civilă, ANP-ul face adrese către Secretari de Stat din M.J. așteptând, mult și bine, lămuriri. Hei, ANP-ul se află în coordonarea nemijlocită a ministrului Justiției și noi, ocolim pe la Ploiești?!
Raspunsul va fi unul previzibil și, în niciun caz, nu va tranșa definitiv problema! Și atunci de ce să mai aștepți un asemenea răspuns?!
Cea mai sigură abordare, corectă și completă o poate constitui promovarea unui recurs în interesul legii (RIL)! Solicitați-i, de îndată, ministrului Justiției să demareze procedura de sesizare a procurorului general ! Sunt convins că direcția de specialitate din ANP a pus pe tapet și o astfel de soluție, mai ales că îi cunosc pe mulți dintre cei de la Juridic și știu că sunt buni profesioniști și de fiecare dată vin cu soluții legale și corecte.
Dar de ce să-l deranjăm pe ministru, de ce să rezolvăm problema dacă nouă ne place tiki-taka și can-can-ul din unități?!
Ș-apoi, ce s-ar întâmpla dacă s-ar tranșa problema definitiv printr-un RIL și rezultatul nu va fi pe placul partenerilor sociali ? Pentru că, da, există și acest risc, dar oare, nu ne dorim cu toții soluții drepte și echitabile?!
Însă, așa-i în vreme de Covid, uneori ducem lipsă de măști, alteori de dezinfectanți și aproape mereu de pricepere ! S-auzim de bine !
penitenciarepesurse.com 