După cazurile de la Maternitatea Giulești și Colectiv vine, în plină pandemie de Covid-19, Spitalul Județean Piatra Neamț! Se pare că noi românii pricepem greu și uităm repede! Ce am văzut la tv că s-a întâmplat sâmbătă, 14 noiembrie, la Piatra Neamț se poate repeta cu foarte mare ușurință în multe alte locuri din România. Pierduți în lupta nesfârșită cu Covid-ul, riscăm să pierdem din vedere tot mai multe aspecte care țin de siguranța noastră zilnică! Toți ochii și toată atenția noastră se îndreaptă aproape 100% doar spre bătălia cu virusul încoronat!
Cazurile anterioare de la Maternitatea Giulești și Colectiv, ce au adus nou în siguranța noastră, în afara mediatizării intense și a unor nesfârșite procese penale? Mai nimic! În continuare bâjbâim în proceduri, în continuare nu avem exercițiul intervenției, mai peste tot avem oameni paralizați în decizii! Funcționăm de multe ori la limita suficienței, incapabili să avem predicția zilei următoare! Încă nu avem, în mare parte din instituțiile publice, avize de funcționare sau dacă le-am primit cumva, cândva cu siguranță nu mai corespund realităților momentului! Sunt convins că și la Piatra Neamț or fi existând ceva planuri și proceduri cu privire la managementul situațiilor de urgență, cel mai probabil, personalul spitalului a semnat că a fost instruit și cunoaște procedurile de prevenire și stingere a incendiilor! Da, avem ,,hârtii,, ! Cineva spunea că printr-o hârtie bine făcută la timpul ei, nici glonțul nu trece! Foarte probabil că așa și este! Dar oamenii, răniții și morții, din asemenea dezastre cine îi mai aduce înapoi?! Autoritățile cu atribuții în domeniu tind să se transforme în contabili! Foarte buni să constate prăpădul și să numere morții și răniții!
Tragedii de acest fel se pot întâmpla oricând și în sistemul penitenciar! Să nu uităm cât de ușor se poate produce un incendiu într-un penitenciar supraaglomerat! Să nu uităm foarte repede cazul de la Craiova de acum câțiva ani sau mai recentul caz de la Satu Mare, soldate cu morți și răniți! Credeți, oare, că am învățat foarte multe din concluziile și consecințele lor?!
Cum vom reacționa în penitenciare la un cutremur de intensitate mare? Suntem pregătiți logistic vorbind ori din punct de vedere al măsurilor de siguranță? Dar, psihologic?
Câți dintre noi s-au mai confruntat cu situații de acest fel? Câți dintre agenții, șefii de tură și șefii de secții intuiesc ce se întâmplă pe o secție de deținere în timpul unui cutremur major? Știu, oare, cum să (re)acționeze?
Cu siguranță nimeni și nimic nu i-a pregătit corespunzător pentru un asemenea scenariu! Avem, în multe unități, în planurile de reacție și intervenție doar câteva rânduri scrise, cât să nu fim acuzați că ne lipsesc și … cam atât! Cuu desăvârșire lipsesc, însă, exercițiile de pregătire! Mă refer la exercițiile serioase, aplicate! Altfel, vom regăsi prin unități așa-zise exerciții de pregătire făcute doar cu gândul de a le puncta pe răbojul eventualilor inspectori sosiți în control!
Poate că este și acesta un moment în care trebuie să ne gândim serios la iminența unor asemenea situați ca cele descrise mai sus și să ne pregătim serios! Să nu ne bazăm pe faptul că nu se poate întâmpla! Sau că vom fi preveniți în timp util! Veți vedea cât de ușor se vor găsi vinovații de serviciu! Veți vedea câți pricepuți își vor da cu părerea despre cum ar fi trebuit acționat! Veți auzi, poate, întrebările procurorilor și nu veți avea răspunsurile pe care, cu siguranță, vi le veți dori!
Încă nu e târziu să ne gândim la toate acestea și să ne pregătim din vreme chiar și acum când Covid-ul pune zilnic presiune pe liniștea și siguranța noastră!
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 