În ziua de 17 noiembrie 2020, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.58 ind.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului și a constatat că acestea sunt neconstituționale.
Art.58 ind.1 din Legea nr.360/2002 prevede următoarele: „Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art.59 alin.(2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.”
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanțelor de judecată care au sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, se arată în comunicatul oficial al CCR!
Încă nu știm care au fost argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională, dar le putem bănui! Cel mai probabil, motivul a fost dat de faptul că această atenționare nu se regăsește în sistemul de sancțiuni administrative specific polițiștilor! După publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial al României, Partea I, ne vom lămuri!
Deși, este o practică care a fost uzitată de-a lungul timpului și în sistemul penitenciar la toate nivelurile decizionale, nu putem spune că suntem în situația polițiștilor! Acest tip de atenționare se regăsește la polițiști înscris în Statutul Polițistului(Legea nr.360/2002) de unde și posibilitatea de a fi atacată într-o procedură de contencios constituțional!
În sistemul penitenciar, nici în Legea nr.293/2004 (abrogată) și nici în actuala Legea nr. 145/2019 nu se regăsesc prevederi referitoare la atenționări!
Dar, într-adevăr foarte mulți dintre noi, de-a lungul timpului, am primit și/sau am trimis atenționări!😁 De altfel, nici nu le puteam încadra ca sancțiuni și nici nu au fost! Chit că, în unele vremuri un picuț mai îndepărtate, aceste atenționări erau arhivate în dosarul de personal al fiecăruia dintre noi de unde erau scoase, uneori, când era vorba de o premiere, avansare etc!
Erau văzute, mai degrabă, ca mijloace menite să îmbunătățească sau să corecteze anumite conduite considerate ca fiind neconforme și prin care era valorificată competența de control și îndrumare a șefului ierarhic, de multe ori, premergătoare deschiderii unei proceduri disciplinare! La fel de bine, atenționarea putea fi făcută și verbal, cu dezavantajul că era greu de probat, ulterior, un asemenea demers!
Să consemnăm, totuși, că un rol important în renunțarea instituțională la practica atenționării pe scară largă, l-au avut, fără doar și poate, sindicatele! Că a fost bine sau rău, rămâne să apreciem fiecare dintre noi!
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 