Încă de la începutul organizării sistemului penitenciar pe meleagurile românești s-a încercat constituirea unor ateliere de lucru pe lângă închisorile vremii.
Pe la 1900, funcționau în aproape toate închisorile asemenea ateliere!
La Închisoarea Văcărești, spre exemplu, funcționa un atelier de cartoane și o legătorie, în care lucrau cca 100 de condamnați. În acest atelier se confecționau toate registrele necesare ministerelor și autorităților publice din țară. La nivelul unui an se confecționau în jur de 150.000 de registre de diferite tipuri și erau legate peste 80.000 de broșuri!
Pe lângă Închisoarea Plătărești, era organizat un atelier de ”pânzărie, țesut și cusut” în care lucrau femeile condamnate! Țesătoaria a fost retehnologizată pe la 1897, primind 16 războaie de țesut mecanice de mare randament! În documentele vremii se relata că ”o deținută harnică țese până la 40 metri pe zi de pânză de o calitate foarte bună”!
Întregul echipament și cazarmament necesar deținuților din închisori se asigura de către acest atelier de la Plătărești! Plata deținutelor se efectua după un tarif stabilit de către Direcția Generală a închisorilor, astfel:
- 8 bani pentru o fustă de lână;
- 16 bani pentru o ”scurteicuță de pânză”;
- 18 bani pentru o ”scurteicuță de lână”;
- 20 bani pentru un halat de vară și 30 bani pentru unul de iarnă;
- 1,94 bani pentru o cămașă.
Dintre cele cca 100 de deținute aflate în Închisoarea Văcărești, 78 lucrau zilnic în acest atelier!
La Mislea funcționa un atelier de sculptură și tâmplărie în care se confecționa mobilierul necesar instituțiilor statului. Presa relata atunci că ”mobilele ce se lucrează în acest atelier rivalizează, ca artă, cu similarele din comerciu”!
În incinta Închisorii Mărgineni era organizat un atelier de tăbăcărie, aici lucrându-se pielea necesară confecționării opincilor arestaților. Peste 20.000 de perechi de opinci erau livrate anual închisorilor! Tot aici existau și ateliere de tâmplărie, fierărie, mărgelărie și rotărie!
La Închisoarea Bucoveț, peste 150 de condamnații lucrau, zilnic, în tăbăcăria armatei.
În jurul anului 1900, s-a organizat pe lângă Închisoarea Craiova un atelier de încălțăminte, iar la Galați un atelier de perii. Ambele asigurau necesarul de materiale pentru toate închisorile! La Craiova se confecționau pantofi, bocanci, cizme și papuci!
La Focșani, în curtea închisorii funcționa ”o întreprindere particulară” de tâmplărie și ”frânghierie”!
Cum era plătită munca condamnaților?
Aflăm dintr-un document oficial al Direcției Generale a Închisorilor!
Astfel, prin Ordonanța nr. 834 din 29 ianuarie 1896 se stabilea că, în funcție de categoria penală a comdamnaților, Statul reținea o cotă parte din valoarea produsului obținut. ”(…)condamnaților la corecțiune li se ia 5 din 10; celor condamnați la recluziuni, 6 din 10; celor condamnați la muncă silnică, 3 din 10. Recidiviștilor din fiecare categorie li se mai ia încă o parte din 10. Din partea rămasă condamnaților, jumătate li se trece într-un livret individual, la disponibil, pentru îndulcirea traiului lor, iar jumătate se pune la masa de rezervă, care rămâne neatinsă și nu li se dă de cât când sunt puși în libertate”!
Notă: datele prezentate mai sus au la bază documentarea efectuată în Arhivele Naționale și lucrarea ”Istoria închisorilor – studiu compartativ”, pag. 93-102, publicată de către Gr. I. Dianu la Tipografia Curții Regale-1901!
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 