De mai bine de 10 ani se discută în spațiul public depre beneficiile introducerii monitorizării electronice la distanță a persoanelor arestate preventiv sau condamnate în ceea ce privește atenuarea fenomenului de supraaglomerare a penitenciarelor și de creștere a siguranței publice.
Vorbe au fost multe, faptele, însă, mai întotdeauna s-au lăsat așteptate. Asta în ciuda promisiunilor și angajamentelor guvernamentale formulate, inclusiv, Comitetul de miniștri ai Consiliului Europei.
Ce înseamnă de fapt această monitorizare electronică?
Monitorizarea electronică reprezină, pe scurt, utilizarea de către stat a tehnologiei digitale pentru a monitoriza, urmări și constrânge mișcările unei persoane în afara închisorii sau în interiorul închisorii.
Cele mai obișnuite exemple de monitorizare electronică a persoanelor aflate în detenție preventivă sau în arest la domiciliu, includ: monitoare GPS pentru încheietura mâinii și gleznei, telefoane celulare cu sisteme de securitate biometrice, dispozitive de interblocare cu semnalizare și centre automatizate de check-in sau chioșcuri de probă.
La acest moment, în România, există(cel puțin) un proiect legislativ aflat în dezbatere parlamentară, dar care trenează, inexplicabil, în procesul de adoptare. După ce în luna martie 2020, Senatul l-a adoptat în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul așteaptă, iată, de peste un an să fie adoptat și de către Camera Deputaților(n.a. a fost avizat în Comisia de Apărare a Cam. Deputaților în 13 aprilie a.c.).
Nu este nici pe departe un ”proiect minune” , dar ar putea reprezenta un bun început!
Proiectul prevede că se va înfiinţa Sistemul Informatic de Monitorizare Electronică (SIME) care va supraveghea măsura implementării acestor dispozitive pentru următoarele situații:
-executarea măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune;
-executării măsurii arestului la domiciliu, potrivit Codului de procedura penală;
-aplicării ordinului de protecţie provizoriu şi ordinului de protecţie, potrivit legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
-aplicării ordinului european de protecţie, în cazul în care România este stat emitent;
-supravegherii la distanţă a deţinuţilor, potrivit Legii privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate.
Se mai prevede, totodată, că persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta muncă şi desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare progesională, în afara penitenciarului, sub supraveghere inclusiv electronică. Supravegherea îndeplinirii obligaţiei de a purta permanent un dispozitiv electronic se face în condiţii stabilite prin lege specială.
Până se hotărăsc parlamentarii noștri să adopte proiectul nu ar strica să vedem ce se întâmplă în plan european cu privire la această monitorizare electronică(n.a. așa-zisele brățări electronice)!
Ultimul raport referitor la ”starea” serviciilor corecționale (SPACE I -2020), dat publicității de către Consiliul Europei în urmă cu foarte puțin timp, prezintă o serie de date relevante și în ceea ce privește mult discutata monitorizare electronică a persoanelor supuse unei forme privative de libertate.
Deși măsura supravegherii electronice o regăsim în legislația penală a multor state europene, totuși, din cauza limitărilor tehnice și a costurilor de operaționalizare foarte ridicate, puține sunt țările în care aceste ”brățări electronice” sunt utilizate pe scară largă și, astfel, pot compensa într-o anumită măsură deficitul de locuri de cazare!
Am să vin cu câteva exemple concrete, extrase din raportul mai sus amintit, astfel:
- Rusia – 13.691 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Polonia – 4.873 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Turcia – 2.888 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Spania – 2.301 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Ungaria – 376 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Austria – 313 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Olanda – 203 persoane aflate sub supraveghere electronică;
- Grecia – 6 persoane aflate sub supraveghere electronică(doar pentru a urma cursuri școlare în afara penitenciarului, 4 dintre cei 6 fiind studenți);
- Cipru – 1 persoane aflate sub supraveghere electronică;
Acestea erau singurele state din Europa care la data de 31.01.2020 aveau persoane aflate într-o formă de monitorizare electronică!
Se poate ușor observa că utilizarea acestor brățări electronice nu este atât de extinsă în Europa pe cât cred unii dintre decidenții politici ai zilei și, bine ar fi, ca înainte să treacă la implementarea unui astfel de sistem de monitorizare electronică să facă o extrem de aprofundată și de obiectivă analiză cost-beneficiu!
Vom evita, poate, în acest fel ca banii, nu puțini, veniți din taxele și impozitele plătite de contribuabili să ia calea buzunarelor largi ale unor ”veșnic abonați” la bugetul de stat!
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 