O țintă prea îndepărtată?!

Șeful pușcăriilor pare că și-a stabilit drept obiectiv folosirea la muncă a unui număr de 7.000 de deținuți! Dacă vorbim despre 7.000 de deținuți folosiți la muncă în regim de prestări servicii la diverși agenți economici, cifra este una impresionantă pentru actualele vremuri și, într-adevăr o vom putea contabiliza ca pe o mare realizare a mandatului său. De altfel, acest obiectiv a mai fost enunțat și cu alte ocazii de către diriguitorul sistemului penitenciar.

Ca să nu avem motive să credem că ulterior toată treaba asta va fi întoarsă ca la Ploiești să punctăm câteva lucruri!

• la acest moment, sistemul custodiază cca 22.700 de persoane private de libertate;
• 7.000 de deținuți din totalul celor custodiați ar reprezenta aprox.31%;
• adăugând deținuții folosiți la diverse activități în interesul locurilor de deținere ajungem ușor la un procent de peste 50% al persoanelor private de libertate folosite la muncă;
• dacă scădem deținuții care nu pot fi folosiți la muncă(inapți, cu risc pentru siguranță etc) procentul reprezentat de cei 7.000 (nr. țintă) chiar devine unul impresionant.

Deci, am lămurit un lucru!

Acum să vedem dacă este un obiectiv tangibil cu adevărat!

De ce resurse ar fi nevoie?

• personal pentru paza, supravegherea și escortarea acestor deținuți(indiferent că punctul de lucru va fi în exteriorul ori în interiorul locului de deținere). Notă: personal disponibil la acest moment nu prea mai există prin unități. De asemenea, cu puține excepții nu mai sunt nici șefi punct de lucru cu experiență și care să-și asume, profesional vorbind, aceste responsabilități și, bineînțeles, riscuri.
• voința directorilor de unități. Tendința naturală, e cea de conservare prin diminuarea riscurilor asociate oricărei activități desfășurate. Notă: ar fi oportună, măcar o asigurare verbală că incidentele, inerente, nu vor fi taxate cu ”scurtarea de cap”! Să nu uităm anul 2020 și nici pe ex-Întâiul Stătător, cel ”grabnic vărsătoriu de sânge” care nu pierdea niciun prilej de a-și regla interesele, de cele mai multe ori personale, după fiecare evadare ori incident!
• evident, la acest moment o folosire intensivă la muncă a deținuților, va atrage, aproape fără excepție, o vulnerabilizare a ”interiorului” pentru că o parte dintre supraveghetorii din secțiile de deținere vor merge la ”exterior” sau la, eventualele, puncte de lucru interioare! Notă: să ținem cont și de faptul că mobilitatea personalului de la un loc de muncă la altul nu mai poate fi tratată în stilul consacrat al anilor ”80!
• să nu uităm că se vor acumula, astfel, noi și noi ore de muncă suplimentară cu repercursiuni pe termen mediu și lung în planul sănătății și al posibilităților de refacere a capacității de muncă a personalului din unități! Notă: încă nu a fost închis corespunzător acest capitol al istoriei noastre recente!
• trebuie regândită maniera de contractare a forței de muncă pentru a simplifica la maximum procedurile pentru agenții economici interesați. Notă: agenții economici interesați sunt trimiși de cele mai multe ori la ”dracu-n praznic” după tot felul de hărtii mai mult ori mai puțin folositoare!
• este nevoie de o agresivă strategie de promovare a forței de muncă! Notă: comunicatele de presă nu pot ajuta foarte mult, mai ales pentru un asemenea target asumat!
• încă suntem în pandemie de Covid-19! Notă: dacă îi pui în sarcină agentului economic tot felul de măsuri, materiale și echipamente de prevenție a infectării, s-ar putea să se lase păgubaș și să renunțe la forța de muncă a deținuților!

Altfel, încă o dată spun, un obiectiv îndrăzneț! Tragem o linie și-o părere la finalul anului!

S-auzim de bine!