Unguriu – episodul 2

Exprimam, într-un articol anterior, câteva întrebări cu privire la procedura de achiziție pentru ”Servicii de proiectare și asistență tehnică din partea proiectantului la obiectivul de investiții – Penitenciar P48 UNGURIU – Penitenciar 900 de locuri” și, așa cum am promis, vom încerca să le deslușim! Astăzi vom discuta despre prima întrebare formulată.

De ce nu s-a scos la licitație ”un singur pachet” prin care să se atribuie atât proiectarea tehnică, cât și execuția propriu-zisă a acestui obiectiv de investiții?

Încă de la început trebuie să precizez că această analiză are în vedere trei factori esențiali în edificarea acestui obiectiv de investiții, respectiv timpul, costul și calitatea.

Astfel, în domeniul construcțiilor se spune că dacă dorești calitate, timp scurt și costuri reduse trebuie să te decizi pentru doar două dintre ele, toate împreună fiind practic imposibil de atins.

De altfel, în realitate, de cele mai multe ori nici măcar două dintre acestea nu sunt ușor de atins. Se discută, în procesul achiziției publice, de ”cel mai bun raport calitate – preț”, acesta fiind și criteriul de atribuire uzitat. Se lasă, cumva, într-o zonă necontrolabilă un al treilea factor important, anume, timpul.

Timpul pentru a atinge calitatea și a optimiza prețul este cel rezonabil, cel necesar pentru studii și reiterații, căutări, teste și negocieri, selecții și optimizări. Toți cei care lucrează în construcții, indiferent de ce parte a baricadei se situează, cunosc cât de important e timpul și, totuși, achizițiile publice sunt mereu afectate de incapacitatea de a programa și contracta realist.

În esență, realizarea obiectivului de investiții de la Unguriu, nu putea să meargă decât pe una din cele două abordări ”clasice” în ceea ce privește strategia de contractare! Proiectarea și construcția atribuite ”la pachet” unui singur ofertant(sau unei asocieri), respectiv contractarea prin două proceduri distincte a celor două etape( n.a. proiectarea și, apoi, execuția) necesare realizării investiției.

Fiecare dintre aceste două abordări prezintă avantaje și dezavantaje, riscuri și oportunități. Însă, oricare ar fi abordarea aleasă, autoritatea contractantă, în speță ANP-ul trebuie să se asigure de îndeplinirea obiectivului contractat cu respectarea condiţiilor esențiale: specificaţii tehnice, parametrii calitativi, menţinerea tehnologiei ofertate, a preţului şi a termenului de execuţie.

Contractele de proiectare și execuție( ”la pachet”) reprezintă varianta comodă și, de cele mai multe ori, rapidă pentru că se alocă o singură procedură de achiziție, respectiv un singur contract cu un singur client, ceea ce din punctul de vedere al clientului pare mai simplu, mai rapid și mai eficient. Mai mult, este destul de întâlnită părerea că dacă cei care proiectează au un contract separat de constructor, apar divergențe între aceștia, care ar fi evitate dacă ei ar fi asociați într-un contract de proiectare – execuție și atunci ar rezolva totul în echipă. Asta în teorie, pentru că de multe ori lucrurile nu funcționează lin și, eventualele neînțelegeri, se răsfrâng în tergiversarea execuției propriu-zise. Avem un exemplu de acest fel în sistemul penitenciar( vezi Pavilionul cu 200 de locuri de cazare de la Bacău)!

Dacă, însă, proiectantul lucrează sub contract distinct pentru autoritatea contractantă, aceasta, cel puțin teoretic, nu va face concesii față de devierile de la proiect, lipsa de calitate a unor lucrări și erorile de execuție pe care eventual le va comite antreprenorul. Proiectantul fiind, astfel, interesat ca proiectul lui să fie realizat în cele mai bune condiții, ceea ce corespunde contractului pe care îl are cu autoritatea contractantă și ceea
ce le consolidează reputația, transformând lucrarea într-o reușită!

Teoretic la asta s-ar rezuma cele două variante ale strategiei de contractare! Să ne uităm, totuși, punctual la avantajele/dezavantajele pe care le atrag cele două situații.

Avantaje proiectării separate:

• un proiect bine detaliat tehnic;
• acuratețea devizului general al proiectului tehnic;
• proiectantul este independent față de constructor, care nu îi poate impune să accepte soluțiile ce îi convin acestuia din motive financiare, de confort sau competențe (acesta fiind și cel mai mare avantaj).

Dezavantajele proiectării separate:

• dacă proiectanții nu realizează un proiect suficient de bine detaliat tehnic și adaptat tehnologiilor accesibile executantului lucrării și sistemelor și materialelor aflate, la data construirii, pe piață, inevitabil, apar serioase probleme în execuție;
• calitatea proiectului poate ridica mari semne de îndoială, mai ales, atunci când, autoritatea contractantă nu este suficient de competentă(ori nu dispune de specialiștii necesari) în a recepționa proiectul și a-l aproba (ex. acesta poate fi incomplet sau chiar poate avea lipsuri care vor influența, decisiv, punerea în operă de către constructorul desemnat ulterior). Și exemple negative de acest fel gasim cu duiumul în sistemul penitenciar;
• timpul – reprezintă, poate, cel mai important dezavantaj al acestei strategii de contractare, iar ANP-ul se află, deja, în nefericita ipostază de a nu-și atinge obiectivele asumate pentru finalizarea investiției cu repercursiuni dintre cele mai nefaste. Organizarea a două proceduri distincte pentru atribuirea proiectării, respectiv a execuției, înseamnă practic o dublare a timpilor de așteptare și a riscurilor inerente unei proceduri de achiziție publică;
• un alt dezavantaj poate fi generat de atribuirea unui contract de proiectare care nu a prevăzut suficiente resurse financiare ori tehnice pentru proiectant ca să urmărească, în cadrul activităților de asistență tehnică pe timpul execuției lucrărilor de construire efectivă, iar acesta face o urmărire superficială cu efecte negative în ceea ce privește calitatea finală a obiectivului de investiții.

În cazul contractelor de proiectare și execuție(”la pachet”), calitatea rezultatului depinde enorm de calitatea asocierii dintre proiectant și executant. Nu de puține ori, am constatat că executantul se asociază cu un proiectant mai puțin performant și mai ușor de ”manevrat”, pentru a-și reduce costurile, inclusiv prin impunerea unor soluții tehnice dubioase, menite să-i maximizeze profitul obținut. E dificil, ulterior atribuirii contractului, pentru beneficiarul investiției să procedeze la înlocuirea uneia dintre părțile asociate într-un astfel de contract ”la pachet” , chiar dacă devine clar că ”asocierea proiectant-constructor” este păguboasă pentru calitatea finală a investiției angajate!

Rezumând, nu aș blama ANP-ul pentru faptul că a decis să atribuie distinct proiectarea de execuția propriu-zisă a obiectivului de investiții de la Unguriu! Așa cum am arătat, oricare dintre variantele menționate prezintă avantaje și riscuri!

Totuși, dată fiind criza de timp în care se găsește ANP-ul, criză venită pe fondul nenumăratelor tergiversări, amânări ori neglijențe, cred că, varianta de contractare care elimină timpii morți respectiv, contractarea ”la pachet”, ar fi fost mai utilă în aceste împrejurări și, astfel, s-ar fi dat o reală șansă de realizare a noului penitenciar de la Unguriu!

Să nu uităm, că astăzi, custodiem cu cca 2000 de deținuți mai mult decât acum 3 ani cînd s-au demarat eforturile de contractare a finanțării externe pentru Berceni și Unguriu! Cei 2000 de deținuți în plus reprezintă, nici mai mult nici mai puțin decât, capacitatea de cazare cumulată a celor două noi penitenciare(Unguriu și Berceni) pe care sistemul penitenciar la așteaptă de mai bine de 20 de ani!

Sunt sceptic văzând ceea ce se întâmplă că, în următorii 5-7 ani, vom deschide porțile unuia dintre cele două penitenciare în discuție!

S-auzim de bine!