Ieri, 30 august, au intrat în vigoare noile modificări la Legea nr. 98/2016(n.a. achizițiile publice) introduse prin OG nr. 31/2021. De asemenea, într-o anumită măsură, dar deloc de neglijat, se aduc modificări și la o serie de alte acte normative cu impact pe aceeași zonă a achizițiilor publice. Mă refer, îndeosebi, la Legea nr. 99/2016(ref. la achizițiile sectoriale) și la Legea nr. 101/2016(privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică).
Multe dintre aceste modificări sunt, în principiu, binevenite și cei care lucrează în domeniul achizițiilor publice, dar și ofertanții serioși le vor aprecia la adevărata valoare. Am în vedere aici, de exemplu, măsura reducerii unor termene administrative din cadrul procedurilor, eliminarea obligației operatorului economic declarat câștigător în cadrul unei proceduri de a prezenta certificate fiscale pentru toate sediile secundare/punctele de lucru ori diminuarea perioadei maxime de prelungire a termenului de întocmire a raportului procedurii sau a raportului intermediar (de ex. în cazul licitației deschise și al licitației restrânse, perioada de prelungire se reduce de la 80 la 30 de zile), reducerea la jumătate a termenului de publicare a deciziei de anulare a procedurii și, respectiv, eliminarea posibilității de prelungire a termenului stabilit pentru depunerea documentelor în susținerea DUAE!
Pe de altă parte, nu putem să nu observăm că dracul se ascunde în detalii! Astfel, deși simplifică o serie de aspecte procedurale, noul act normativ va pune o presiune mare asupra responsabililor din domeniul achizițiilor din instituțiile publice! Mă refer aici, în special, la cei din structurile de Achiziții, dar și la cei care poartă povara calității de ordonator de credite!
Am să încerc să explic câteva dintre aceste aspecte!
Astfel, apare posibilitatea clară pentru autoritatea contractantă sancționată contravențional să poată dispune măsuri împotriva persoanei responsabile, în cazul în care o instanță judecătorească constată culpa gravă a respectivei persoane în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce îi revin! Pentru cei implicați în derularea procedurilor de achiziții publice se introduce, practic, o presiune suplimentară asupra funcționarilor publici din perspectiva răspunderii patrimoniale, mai ales ăn cazul contractelor cu o valoare foarte mare! Nu-i deloc confortabil să știi că există oricând posibilitatea ca, ulterior deciziilor adoptate de către autoritatea contractantă, să vină hotărârea unei instanțe de judecată care să dea câștig de cauză ofertantului exclus/declarat necâștigător și, astfel, să devii bun de plată pentru prejudiciile create!
O altă modificare care crește gradul de responsabilizare al autorității contractante și, implicit, al persoanelor responsabile din cadrul acesteia rezultă din obligația semnării unui contract de achiziție publică mai înainte de pronunțarea unei decizii definitive de instanță asupra procedurii ! Atenție! Vorbim de obligația semnării contractului și, nicidecum despre posibilitatea de a alege! Și aici este vorba de același risc major ca anumite decizii adoptate să fie întoarse ulterior prin decizii ale instanțelor judecătorești și care, bineînțeles, se vor răsfrânge asupra buzunarului persoanelor responsabile!
Am dat doar câteva exemple care, chiar dacă fluidizează procedurile de achiziții, vor aduce și o serie de inconveniente în planul deciziei referitoare la anumiți pași procedurali din cadrul achizițiilor publice:
Nu ar strica deloc ca ANAP-ul (n.a. Agenția Națională pentru Achiziții Publice) să vină repede cu ceva instrucțiuni de natură a clarifica, măcar în parte, aspecte de tipul celor prezentate mai sus și care sunt susceptibile, de multe ori, de o interpretare păguboasă.
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 