Partajul voluntar și dreptul la chirie

Secția de contencios admnisitrativ a Curții de Apel Craiova a soluționat o speță interesantă și care poate statua un nou trend juridic în privința interpretării legislației privind acordarea/pierderea dreptului de a beneficia de compensarea lunară a chiriei de către polițiștii de penitenciare.

După cum cei mai mulți dintre noi știm, Legea nr.145/2019 la art. 111 prevede la al.(1) că ”Polițiștii de penitenciare au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, ei, soțul/soția sau copiii aflați în întreținere nu dețin o locuință în proprietate ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale.

La al.(2) ale aceluiași articol 111 se precizează că ”Polițiștii de penitenciare cărora nu li s-a acordat locuință potrivit prevederilor alin. (1) și care nici ei și nici soțul/soția sau copiii aflați în întreținere nu au în proprietate o locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea au dreptul la compensarea lunară a chiriei în cuantum de până la 50% din salariul lunar net, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere încheiat în condițiile legii, inclusiv pentru locuințele atribuite de către autoritățile administrației publice locale sau pentru locuințele de serviciu. În situația inexistenței unui fond locativ corespunzător în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată într-o localitate aflată la o distanță de maximum 70 km, în cazul în care nici polițistul de penitenciare și nici soțul/soția sau copiii aflați în întreținere nu au în proprietate personală o locuință în acea localitate sau în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă.

Știm de asemenea că nu beneficiază de această compensare a chiriei cei care:

  • au înstrăinat o locuință, în localitatea în care își desfășoară activitatea, după data încadrării în sistemul administrației penitenciare;
  • în situația în care contractul de închiriere a fost încheiat cu rudele de până la gradul II inclusiv ale polițistului de penitenciare ori ale soției/soțului acestuia/acesteia.

Legea prevede la art.111, al. (5)-(8) o serie de situații particulare în care polițiștii de penitenciare își păstrează dreptul la chirie. Nu le voi trece în revistă pe toate, ci mă voi opri asupra unuia cu privire la care Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat definitiv, respectiv la prevederile al.(8) care spune că ,,Beneficiază de prevederile alin. (2) și polițistul de penitenciare care a avut în proprietate o locuință, în localitatea în care își desfășoară activitatea, și care, după data încadrării în sistemul administrației penitenciare, pentru motive neimputabile, a pierdut dreptul de proprietate asupra acesteia. Dreptul prevăzut de prezentul alineat se acordă în urma efectuării unei anchete sociale, efectuată de către o comisie constituită prin act al conducătorului unității în care este încadrat polițistul de penitenciare. ”

În speță, Curtea de Apel Craiova, în dezacord cu Sentința nr. 207/2021, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Contencios administrativ și Fiscal în Dosarul nr. 2773/95/2020, a constatat că reclamantul, deși a deținut o locuință, proprietate comună cu soția sa, după desfacerea căsătoriei, acesta a pierdut dreptul de proprietate printr-un partaj voluntar, împrejurare ce-i este neimputabilă. Instanța de apel reține că, de vreme ce nu a fost probată existența unei înțelegeri frauduloase între cei doi soți, prin care să urmărească a deturna dispozițiile legale de la scopul pentru care au fost legiferate, încheierea unui partaj voluntar între foștii soți, în urma căruia locuința comună i-a revenit soției reclamantului, în îngrijirea căreia a rămas copilul minor rezultat din căsătorie, nu poate fi apreciată ca reprezentând o împrejurarea imputabilă în pierderea dreptului de proprietate, neputându-se susține necesitatea realizării unui partaj litigios pentru înlăturarea ideii de culpă a soțului în pierderea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel a arătat că în mod greșit Tribunalul Gorj a făcut aplicarea normelor de drept material prin care a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 146 din 11 iunie 2020 – emisă de către Directorul Penitenciarului Târgu Jiu, prin care s-a dispus, ca începând cu data de 19 februarie 2020 să înceteze plata compensației lunare a chiriei, acordată în baza Deciziei nr. 84/22.05.2019, deși recurentul îndeplinește absolut toate condițiile prevăzute de art. 7 alin. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 482/2020, instanța interpretând în mod greșit normele de drept material.
De menționat ar fi și faptul că Decizia nr. 146/11.06.2020 a directorului Penitenciarului Tg. Jiu, a fost emisă fără a se ține seama de concluziile cuprinse în referatul de anchetă socială nr. 30133/PTJGJ/22.05.2020, care precizează în mod expres faptul că nu a înstrăinat voluntar cota parte din bunul imobil (apartament), bunul nefiind în întregime al său, iar în urma divorțului dintre acesta și soția sa, partajul trebuia să fie făcut. De altfel, Comisia de anchetă socială, având în vedere documentația existentă la dosarul reclamantului, a propus acordarea dreptului la compensarea lunară a chiriei.

Cei interesați pot consulta pe larg Decizia nr. 1930 din 25 martie 2021, pronunțată de Secția de contencios admnisitrativ a Curții de Apel Craiova!

O decizie care, pe viitor, va naște multe idei în mintea unora puși pe căpătuială nemuncită! Să nu uităm că avem multe exemple de foști și actuali colegi care au fentat sau au forțat de-a lungul timpului orice interpretare de bun simț a legislației incidente.

S-auzim de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: