Despre salarii s-a scris mult și se va scrie în continuare! Obiectiv sau nu, după interesul de moment ori din auzitele altora! De puține ori, personalul din penitenciare s-a bucurat de o analiză corectă și documentată prin raportare la legislația în vigoare și la condițiile obiective în care acesta își desfășoară activitatea de zi cu zi!
Anumite excese și derapaje salariale, punctuale aș zice și care, în niciun caz, nu pot defini un întreg sistem penitenciar, au făcut ca salarizarea personalului să apară aproape zilnic în mass-media prin trimiterea cvasitotală la pensia de serviciu a unui procuror, vremelnic ajuns, director de penitenciar!
Aproape niciodată acești critici nu adaugă că această, într-adevăr, incredibilă pensie, este dată în baza legii privind statutul magistraților și, nicidecum, pe legea de pensionare, oricare ar fi ea, a militarilor și polițiștilor!
De altfel, ne-am cam obișnuit cu aceste atacuri, de acum zilnice! A fost o vreme când lucrătorii noștri erau linșați, cu sau fără vină, pe la televiziunile ori în gazetele unora ”certați de-a binelea cu legea”, a urmat, apoi, ”nebunia condițiilor de cazare din penitenciare” când, aceiași lucrători, era acuzați de tortură și tratamente inumane ori degradante, pentru ca acum, acuzațiile, să vizeze salarizarea aceluiași personal!
Dar, oare, această muncă, deloc ușoară, cu ”cei mai răi dintre cei răi” dintre semenii noștrii poate fi cumva prețuită la adevărata ei valoare?!
Se gândește cineva că nu oricine poate să presteze această muncă de vocație?!
Ar putea mulți dintre cei care azi critică să lucreze alături de polițiștii noștrii într-un penitenciar?!
Sunt de acord că printre noi sunt și destui ”nechemați” și care nu ne fac deloc cinste, dar asta-i, deja , altă poveste!
M-aș întoarce și aș reaminti criticilor noștrii că, dintotdeauna, munca într-un penitenciar a fost considerată și clasificată ca fiind foarte grea! Încă la începuturile serviciului penitenciar românesc această muncă a fost remunerată și din perspectiva condițiilor specifice unei închisori, deci, a unui mediu închis, toxic și extrem de periculos fizic și psihic vorbind!
Poate guvernanții noștri de azi au nevoie de ceea ce se cheamă ”historical memory” cu privire la toate aceste lucruri!
Am căutat și am găsit într-o veche și interesantă lucrare câteva pasaje care făceau trimitere la salarizarea și drepturile funcționarilor din penitenciare și cum se diferențiau acestea de cele ale altor categorii de bugetari!
Cum era prețuită munca într-o închisoare putem observa și aprecia, spre exemplu, din următorul fragment:
”Salariile funcţionarilor închisorilor erau foarte mari în comparaţie cu salariile celorlalţi funcţionari ai statului. În plus, tot personalul serviciului închisorilor aveau iluminatul şi locuinţa gratuite, de la stat, sau primeau o indemnizaţie” (I.C. Filitti, D.I. Suchianu, Constribuţii la istoria dreptului penal, Bucureşti , 1926, p. 405).
Ce-ar mai fi de spus?! Pentru politicienii de atunci, cu ceva mai multă știință de carte și înțelepciune, funcționarii din instituțiile statului nu făceau obiect de batjocură, iar stabilitatea acestora în funcții, în drepturi și obligații, încă însemna ceva!
S-auzim de bine!
penitenciarepesurse.com 