Întrebări…

Intrarea în vigoare a Legii nr.145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare a adus cu sine și o serie de situații care, cu siguranță, necesită clarificări! Citind anunțurile publicate de către ANP în urmă cu puțin timp am observat câteva nuanțe care nasc întrebări serioase!

Hai să mergem la art.11 din Statutul polițiștilor de penitenciare !

Cităm: ,, Pot dobândi calitatea de polițist de penitenciare persoanele care îndeplinesc următoarele condiții:

a) au cetățenia română și domiciliul în România;👌

b) cunosc limba română;👌

c) îndeplinesc condițiile de studii și vechime prevăzute de lege;👌

d) au 18 ani împliniți, capacitate deplină de exercițiu și sunt apte din punct de vedere medical și psihologic pentru îndeplinirea funcției;👌

e) nu au antecedente penale sau nu sunt în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni;👌

f) îndeplinesc condițiile specifice postului;👌

g) nu le-au încetat raporturile de serviciu dintr-o funcție publică, din motive disciplinare, în ultimii 5 ani;👌

h) au un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist de penitenciare. Procedura de desfășurare a verificărilor specifice și criteriile de apreciere a comportamentului se aprobă prin ordin al ministrului justiției;👌

i) nu au fost agenți sau colaboratori ai organelor de securitate și nici ai vreunui serviciu de informații;🤷‍♂️🤞

j) obțin autorizație, pentru funcțiile care implică lucrul cu informații clasificate, după promovarea concursului.👌

Prevederea de la lit. i) este cea care ridică cele mai multe semne de întrebare!

Și în vechiul Statut (Legea nr. 293/2004) exista o prevedere apropiată cu trimitere, însă, doar la fostele organe de securitate ca poliție politică!

Ce s-a întâmplat? Pentru că în proiectul Legii nr. 145/2019, în forma asumată de către minister și, ulterior, de către guvern, se păstrase vechea formulare, respectiv, cea care trimitea doar la organele de securitate ca poliție politică https://senat.ro/legis/PDF/2018/18L394FG.PDF.

Explicația o găsim în Parlament, mai exact la Senat, unde cu ocazia dezbaterilor în Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, a fost adoptat un amendament și, astfel, a apărut prevederea de la art.11, lit. i) , respectiv, nu au fost agenți sau colaboratori ai organelor de securitate și nici ai vreunui serviciu de informații. https://senat.ro/legis/PDF/2018/18L394CR.PDF

Ce înseamnă acest lucru?

Răspunsul întemeiat stric pe interpretarea ad-literam a textului de lege este acela că niciunul dintre cei care au fost agenți(inclusiv angajați/lucrători) sau colaboratori ai unui serviciu de informații constituit în baza Legii nr.51/1991 (deci, inclusiv S.I.O., SIPA, DGPA) nu pot dobândi calitatea de polițist de penitenciare!

De ce au introdus și adoptat acest amendament parlamentari noștri nu știu! Însă cu certitudine, această prevedere crează frisoane puternice unor actuali polițiști de penitenciare ! Explicația este cumva la îndemâna noastră! Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.145/2019, niciunul dintre angajații sistemului penitenciar nu avea calitatea de polițist de penitenciare. Toți eram funcționari publici cu statut special! Or, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 145/2019, pentru a dobândi calitatea de polițist de penitenciare, angajații din sistemul penitenciar trebuie să îndeplinească, inclusiv, cerința de la art.11, lit.i) !

Mai mult, este de notorietate că încă avem foști lucrători ai SIO / SIPA / DGPA în sistemul penitenciar, de unde și întrebarea, legitimă: puteau oare acești foști lucrători ai SIO/SIPA/DGPA (toate foste servicii de informații ale Ministerului Justiției și desființate între timp) să dobândească calitatea de polițiști de penitenciare?

Putem, fiecare dintre noi, să răspundem la această ultimă întrebare, dar nu va conta, însă!

Va conta doar ce va spune o instanță de judecată sesizată în acest sens de către persoane care pot face dovada unui interes în cauză( ex. sindicate, asociații profesionale, angajați din penitenciare împotriva cărora au fost dispuse anumite măsuri etc).

Este posibil, astfel, ca acte / decizii / instrucțiuni etc emise de către persoane aflate în situația de mai sus(art.11, lit.i) să fie declarate nule de o instanță de judecată?

Răspunsul este că, probabil, un judecător sesizat va ajunge și la o asemenea concluzie! Iar, consecințele pot fi catastrofale pentru persoana aflată în acea situație sau pentru sistemul penitenciar!

Sunt deja discuții în sistem și în minister pe această temă, căutându-se interpretări ale legii! Doar că, prevederea e prea clară și țintită și, vrem, nu vrem, mai devreme ori mai târziu vom primi și răspunsurile autorizate!

S-auzim de bine că-s vremuri grele de Covid!