Decizia nr. 900/15.12.2020 a CCR

Update 04.03.2021: vezi și Decizia nr. 5/08.02.2021 a ICCJ https://wordpress.com/post/penitenciarepesurse.com/2372

A apărut foarte repede și motivarea Curții Constituționale în privința legii prin care erau supraimpozitate pensiile așa-zise speciale!

Dincolo de declararea ca fiind neconstituțională în ansamblul său a legii adoptate în iunie 2020, motivarea Curții prezintă multe aspecte extrem de interesante.

Cine are răbdare și ceva cunoștințe juridice, după parcurgerea întregii motivări expuse va înțelege foarte bine pericolele viitoare!

Am să punctez câteva aspecte pe care le consider relevante:

• motivarea judecătorilor CCR „blindează” extrem de puternic pensiile magistraților și ale consilierilor Curții de Conturi. Practic va fi imposibil Parlamentului să se atingă de aceste pensii deoarece judecătorii CCR au limitat prin motivarea dată marja de apreciere a legiuitorului. Pensiile de serviciu ale judecătorilor, judecătorilor Curții Constituţionale, procurorilor, magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie și ai Curții Constituţionale și consilierilor de conturi sunt văzute ca fiind în sfera de protecție constituțională, motiv pentru care legiuitorul nu le poate elimina sau limita!
• din păcate, pensiile militare de stat nu intră sub incidența unei protecții constituționale asemănătoare celei acordate magistraților;
• ,,Curtea constată că marja de apreciere a legiuitorului cu privire la valoarea componentei necontributive a pensiei de serviciu sau a pensiei militare, stabilită în mod direct sau indirect (ca rezultat al aplicării unei sarcini fiscale), este foarte largă”;
• legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului.

Ce spune CCR în decizia pronunțată pe 15.12.2020 strict pe pensiile militare:

,,Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, precitată, că „pensia de serviciu pentru militari, prevăzută de Decretul nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările ulterioare, au fost instituite în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în […] rândul cadrelor militare permanente”, „nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii”. Curtea a reținut că specificul activităţii militarilor le impune acestora „obligaţii şi interdicţii severe, precum şi riscuri sporite, ceea ce justifică în mod obiectiv şi rezonabil o diferenţiere a regimului juridic de pensionare faţă de regimul stabilit pentru alţi asiguraţi care nu sunt supuşi aceloraşi exigenţe, restricţii şi riscuri”. Ulterior, potrivit dispoziţiilor art.1 lit.a) şi b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.441 din 30 iunie 2010, pensiile militare de stat, precum şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor au devenit pensii în înţelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată la data de 1 ianuarie 2011 prin Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Suprimarea regimului distinct al pensiilor militare și integrarea acestora în sistemul public de pensii s-au realizat prin recalcularea lor impusă prin dispoziţiile art.3 alin.(1) din Legea nr.119/2010. Curtea Constituţională a respins, într-un un număr semnificativ de decizii, criticile ridicate împotriva acestor măsuri, atât în cadrul realizării controlului a priori de constituţionalitate (Deciziile nr.871 și nr.873 din 25 iunie 2010, precitate), cât şi ulterior, prin respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.051 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 12 februarie 2013, Decizia nr.327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.546 din 29 august 2013). Curtea a statuat că dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.De altfel, în cazul pensiilor militare, nu există componenta contributivă, întregul
cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat. În acest sens, în Decizia nr.456 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.792 din 30 octombrie 2014, a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012, pronunțată în Cauza Constantin Abăluţă şi alţii împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr.263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 16). De asemenea, Curtea europeană a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi
anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a considerat că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari (paragraful 20).

Cu privire la distincția dintre statutul juridic al magistraților și cel al beneficiarilor
de pensii militare, prin Decizia nr.42 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 13 martie 2012, Curtea a statuat că „militarii, poliţiştii sau funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor nu au un statut constituţional şi legal similar magistraţilor, aceştia nebeneficiind de garanţiile de independenţă specifice magistraţilor”. Prin Decizia nr.192 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.353 din 14 iunie 2013, Curtea a precizat că „este adevărat că, anterior, prin Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, având în vedere asemănările dintre
statutul magistraţilor şi al militarilor, a statuat că aceste categorii de persoane trebuie să fie supuse unui tratament identic sub aspectul acordării pensiei de serviciu. […] În contextul în care 10 ani mai târziu, prin Legea nr.119/2010, legiuitorul a dispus însă eliminarea pensiilor de serviciu, instanţa de contencios constituţional a constatat că această măsură nu este neconstituţională, excepţie făcând situaţia când înseşi dispoziţiile Legii fundamentale reprezentau temeiul acordării acestui tip de pensie”. Or, Curtea a
constatat că, „în ceea ce priveşte cadrele militare nu se pot reţine aceleaşi concluzii, simpla prevedere prin Constituţie a faptului că statutul acestora se stabileşte prin lege organică neechivalând unei reglementări la nivel constituţional a acestei materii”.

Prin Legea nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.556 din 27 iulie 2015, legiuitorul a reintrodus pensia militară, Curtea stabilind că „este un tip de pensie mai avantajos decât alte tipuri de pensii, acordate altor categorii profesionale, legiuitorul întemeindu-și această opțiune legislativă pe principiul recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei” (Decizia nr.225 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.615 din 17 iulie 2018). „Simpla calitate de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ori desfăşurarea muncii în condiţiile pe care aceste profesii le presupun sau chiar în condiţii mai vătămătoare […] nu sunt suficiente pentru a obţine dreptul la pensie militară de stat, esenţială fiind îndeplinirea cerinţelor de vârstă şi de vechime, prevăzute de lege. Aceste condiţionări decurg din însăşi esenţa dreptului la pensie de serviciu, care se acordă în considerarea faptului că, odată cu înaintarea în vârstă şi ca urmare a uzurii fizice şi psihice determinate de exercitarea activităţii profesionale o perioadă mai îndelungată, capacitatea persoanei de a munci se diminuează, impunând retragerea din viaţa profesională, iar statul
compensează pierderea veniturilor provenite din remunerarea muncii prin acordarea dreptului la pensie” (Decizia nr.659 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.49 din 18 ianuarie 2019).

În concluzie, referitor la pensiile militare, reperele constituționale fixate de Curte
coincid cu cele stabilite în privința pensiilor reglementate prin legi speciale, cu mențiunea că, în cazul pensiilor militare, nu există componentă contributivă a pensiei, întregul cuantum fiind suportat de la bugetul de stat.”

Cei studioși ori mai puțin încrezători pot găsi textul integral și oficial al Deciziei nr. 900/15/12/2020 aici https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/12/Decizie_900_2020.pdf

S-auzim de bine!