Decizia nr. 51/2019 a I.C.C.J.

Pronunțată în scopul dezlegării unei chestiuni de drept deduse judecății la sesizarea Curții de Apel Bacău, problema clarificată de către instanța supremă rămâne în continuare nelămurită la nivelul sistemului penitenciar. Deși, pe bună dreptate, sindicatele presează ANP să adopte o decizie în concordanță cu dezlegarea ICCJ, se pare că jocul de glezne al directorului general Ungureanu amână sine die hotărârea mult așteptată de către întregul personal. Facem grupuri de lucru, ședințe peste ședințe, cerem în unități date și informații care mai de care mai inutile și însoțite de amenințările de rigoare …. dar, decizia ANP, unde-i decizia ANP???

Grupul de lucru constituit, oricât de bun ar fi, nu poate înlocui nehotărârea directorului general.

Una dintre cele mai proaste situații în care se poate afla un manager de instituție publică este aceea în care nu ia nicio hotărâre. Adunati-vă specialiștii din ANP, pentru că, har Domnului, încă mai sunt vreo câțiva, chemați și sindicaliștii ( între noi fie vorba, unii cu o foarte bună expertiza pe problematica salarială ) și tranșați problema. Vrăjeala și amânarea nu pot înlocui hotărârea directorului general. Poate ar fi util de reamintit acestuia din urmă, că la acest moment s-a redeschis portița legală pentru adunări publice!!! Putem însă bănui că durata amânării luării unei decizii la nivelul ANP va coincide cu cea a împuternicirii directorului general.

Pentru cei mai studioși de fel și interesați să se informeze cât mai exact și de la prima sursă cu problematica pusă în discuție, oferim un rezumat al interpretărilor date în această chestiune preluat din revista Universul Juridic ( https://www.universuljuridic.ro/decizia-iccj-complet-dcd-c-nr-51-2019-m-of-nr-64-30-ianuarie-2020-interpretarea-termenului-de-salariu-de-baza/).

Astfel, în M. Of. nr. 64 din 30 ianuarie 2020 a fost publicată Decizia nr. 51/2019 a ÎCCJ prin care s-a dezbătut sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, referitor la interpretarea termenului de „salariu de bază” din dispozițiile art. 1 alin. (5¹) din O.U.G. nr. 83/2014 și art. 3¹ alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

„(…) (5¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții (…)”.

Art. 3¹ alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015

„(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea î aceleași condiții (…).”

Jurisprudența Curții Constituționale

Din verificările efectuate rezultă că instanța de contencios constituțional în materie de egalizare salarială la nivel maxim este ilustrată de Decizia nr.794 din 15 decembrie 2016 (M. Of. nr. 1029 din 21 decembrie 2016), prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3¹ alin. (1²) din O.U.G. nr. 57/2015.

Instanța de contencios constituțional a reținut că: „18. Ținând cont de toate inechitățile constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (…), care modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ce stabilește salarizarea în anul 2016 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a dorit înlăturarea inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar. Așa cum rezultă din nota de fundamentare și din preambulul acestui act normativ, rațiunea principală a adoptării sale a fost eliminarea «inechităților în materie de salarizare în raport cu nivelul studiilor și al activității profesionale prestate» și a «discrepanțelor rezultate din neaplicarea în integralitate a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010»”.

În cuprinsul paragrafului 34, Curtea Constituțională a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3¹ alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare” urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică.

Raportul asupra dezlegării chestiunii de drept

Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) C. pr. civ., judecătorii-raportori au constatat că în privința primei întrebări nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. pr. civ., în sensul că sesizarea nu îndeplinește cerința noutății și nici pe aceea a nestatuării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât au propus respingerea acesteia ca inadmisibilă. În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, au apreciat că termenul de „salariu de bază” prevăzut de art. 1 alin. (5¹) din O.U.G. nr. 83/2014 și de art. 3¹ alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 se interpretează extensiv, în sensul că se referă și la „salariul funcției de bază” al polițiștilor.